Mda, am fost azi la RIUF. M-am inscris acu cateva zile pe net, stiti formularu ala unde tre sa alegi workshopurile la care vrei sa participi? Ei bine, am inchis din greseala fereastra si n-am apucat sa notez nici prezentarile pe care le alesesem (n-ai dreptu decat la 3) si, evident, nici orele la care se desfasurau. Stiu ce va intrebati: cum isi poate inchipui un om atat de neglijent ca va obtine vreodata in viata lui o bursa pe-afara? Ei bine, dragii mosului, Paraschiv al nostru traieste in negare si asta ii ocupa tot timpul.
Dupa figura asta ma gandeam ca ar fi aiurea sa mai merg, dar pana la urma m-am hotarat ca ar fi totusi o idee buna, poate reusesc sa-i pacalesc macar pe estonieni ca merit o sansa facand apel la skillul meu nr 1, limbarita. Am avut dubii serioase pana in ultima clipa, chiar si in dreptul portii ma gandeam sa fac stanga-mprejur. Ma si vedeam in fata unei acrituri de consilier educational, intreband-o cum sa fac sa aflu la ce workshopuri m-am inscris si mi-o imaginam p’aia mustrandu-ma pentru lipsa mea de disciplina si de europenism. Puteam sa pun pariu ca voi da nas in nas, daca nu cu un fost coleg de liceu care era foc pe mine dupa ce acu de revelion ii spusesem ca vin si apoi m-am sucit din cauza pretului astronomic, macar cu o fosta prietena de brat cu noul ei ghimpe, ori cu o epava emotionala supraponderala cu care trebuia sa ma vad si-i spusesem ca-s plecat in provincie….. sau, daca sortile erau de partea mea, cu toti de-odata. Mi-am imaginat ce fete vor face aia de pe la standuri cand le voi spune ca ma intereseaza si programele master si undergrad, in functie de unde se intra mai usor si care acorda ajutor financiar. Am vizualizat si intalniri neprevazute cu fel de fel de cunostinte care sa-mi arunce condescendet deja clasicul “da tu ce cauti pe-aci? aaaaa, vrei si TU sa studiezi afara? hi, hi, ce dragutz”. Timp de cateva secunde, am contemplat optiunea de ma duce beat muci la eveniment. “Fii dreq barbat, ba muie, doar bunica-tu cand era de varsta ta facea foamea si frigu la Cotu Donului si nu se caca pe el atata”, mi-am spus, am strans din buci si am pasit cu incredere. Mujahedinul din mine castigase batalia.
Am renuntat sa mai merg pe la prezentari, insa am petrecut cateva ore bune pe la standuri. Minunat, ce sa zic… unde-s programe de studiu misto nu-i ajutor financiar, unde-i ajutor financiar nu-s programe. Daca ai vazut vreodata un eveniment de acest gen le-ai vazut pe toate: fufe de la ASE cu cate o suvita colorata care ba se pisicesc ba fac pe femeile de cariera, adolescenti middle-class cu vise de marire in domenii de varf precum comunicarea, relatiile publice si onania in grup sincron, ong-isti plicticosi cu aere de zeitati hinduse, si, preferatii mei, studentii romani din strainatate reintorsi pe plaiuri mioritice sa raspandeasca evanghelia reusitei in societatea postindustriala. Cu ce se ocupa ei pe la targuri d’astea? “Success stories”. Si ce, rogu-va, tre sa faci ca sa te primeasca bogatii din vest la facultatile lor? Foarte simplu: nu trebuie decat sa ai 10 pe linie in liceu sau facultate (…sau in amandoua, dar uneori te accepta si cu note mai mici, cum ar fi 9,85), sa prestezi doar de vreo 65 de ori in munca de voluntariat, sa fii inscris in vreo 34 de ONG-uri, sa ai scoruri ridicate la testele standardizate si sa scrii un eseu patrunzator si lacrimogen despre cum ai luat hormoni feminini ca sa alaptezi orfanii sau despre cum ai plans dupa ce ai citit “Alchimistul” si ai hotarat sa-ti schimbi viata. E la indemana oricui! Si TU poti fi student afara!
Sa nu fiu, insa, carcotas. Au fost si parti bune, cum ar fi energizantul gratuit si…… si…..hmmm….. in fine, voi reveni, am un lapsus acuma, dar va asigur ca au fost si parti bune.
In fine, a fost o zi lunga si fututa si nici zilele ce vin nu se anunta a fi mai bune. Maine va fi duminica, care e zi de cacat din principiu, fiindca luni iar facultate, iar stress. Poate ca pentru voi nu e o tragedie sa-ti futi juma de weekend, dar io am alta scara de valori si, in ceea ce ma priveste, genocidul din Darfur (ca si cel din Carrefour) e apa de ploaie comparativ cu pierderea premeditata de timp liber.
Pace voua!
